Considerații generale despre Taina Sfântului Maslu
Necesitatea tainei sfântului Maslu
Prin tainele sale Biserica dăruieşte harul cel Dumnezeiesc celor ce cu credinţă curată, care îşi doresc mântuirea şi cu atât mai mult, celor ce au căzut în suferinţă din cauza păcatelor ştiute şi neştiute, care au rănit sufletul şi se manifestă prin boli asupra trupului.
Suferinţa trupească este şi rezultatul unor multe şi grele păcate. Şi dacă un mădular este bolnav, toate mădularele sunt în suferinţă (Matei 6, 22-23; I Cor., 12, 26).
Temeiurile biblice ale Tainei şi practicarea ei în Biserica lui Hristos
Ca orice lucrare a lui Dumnezeu pentru mântuire, Taina maslului a fost profeţită în Vechiul Testament, în legătură cu persoana lui Mesia:
„El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Sa”(Isaia 53, 4).
„Stropi-mă-voi cu isop şi mă voi curăţa; Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi”(Ps. 50, 70).
În Vechiul Testament la porunca lui Dumnezeu se practica vindecarea bolilor de tot felul. Terapia aceasta era însoţită de acţiuni menţionate în lege (mai ales în Deuteronom) şi de jertfe speciale (Ieş., 30., 20-30).
“Şi cei şapte preoţi, care purtau cele şapte trâmbiţe, mergeau înaintea chivotului Domnului şi trâmbiţau din trâmbiţe; cei înarmaţi mergeau înaintea lor, iar celălalt popor venea în urma chivotului Domnului şi preoţii trâmbiţau din trâmbiţe.”(Iosua 6,13).
În vremea Mântuitorului, bolnavii de toate categoriile alergau spre El: orbi, schiopi, surzi, chinuiţi de duhuri rele leproşi şi suferinzi de tot felul. Toţi aflaseră de Iisus din Nazaret de care ascultă marea şi vânturile, duhurile rele şi îngerii buni. "Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau."(Marcu 6,13).
Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui. (Iacov 5,13-15).
Sf. Maslu in Sfanta Traditie
Despre Taina Sfântului Maslu au scris Sf. Irineu, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gurã de Aur si alti Parinti ai Bisericii. Sf. Simeon al Tesalonicului în lucrarea « Pentru Sfântul Maslu » îndeamnã ca « fiecare crestin sã se nevoiascã a-si face Maslu », iar teologul Paul Evdochimov explicã acest îndemn, spunând cã « orice om este virtualmente bolnav si muritor » (L’Orthodoxie, p. 298-29).
Instituţii social-medicale pentru îngrijirea bolnavilor în trecutul Bisericii, ca prelungire socială a Tainei Sfântului Maslu. (vasiliadele)
Taina Sfântului Maslu sub aspect liturgic
a) Locul (Biserica , acasa), timpul (de obicei in zi de post), materia Sfântului Maslu (untdelemnul), primitorul (orice credincios aflat in suferinta fizica si sufleteasca), savarsitorul (preotul sau episcopul), Formula ungerii o reprezintã rugãciunea : « Pãrinte Sfinte, doctorul sufletelor si al trupurilor…tãmãduieste pe robul Tãu acesta …(numele)… ». rostita de 7 ori
b)Efectele Tainei :
-vindecarea de boala sufleteascã si trupeascã ;
-iertarea pãcatelor ; acestã iertare nu o suplineste pe cea din Taina Spovedaniei, pentru cã se referã în special la suferintele trupesti sau sufletesti ale omului ca fiintã comunitarã si nu ca persoanã distinctã .
c)Inovaţii şi practici neortodoxe cu privire la Taina Sfântului Maslu.
d) Taina maslului nu este izolată, ci in stransa legatura cu celelalte slujbe: Spovedania; Sfânta Liturghie unde se scot părticele pentru cei bolnavi, Acatiste şi Paraclise pentru iertarea păcatelor şi însănătoşirea celor aflaţi pe patul suferinţei, pentru ca să fim ca samariteanul milostiv. Acesta a oblijit rănile şi a încurajat pe cel rănit, l-a dus în casă luminoasă şi sănătoasă (biserică sau spital) şi a rugat pe slujitori să-l îngrijeasca, suportând el toate cheltuielile. Pilda aceasta este şi ea o indicaţie a Tainei maslului (Luca, 10, 34-36).
PUTEREA MASLULUI
Prin maslu se iartă păcatele de tot felul. Fiindcă este uşor a zice: ia-ţi patul tău şi umblă, dar este greu a ierta păcatele care paralizează voinţa omului, apasă inima şi tulbură mintea. Or, Fiul omului are puterea de a dezlega şi păcatele (Matei 9, 1-7).
Taina maslului este lucrarea sfântă săvârşită în numele Sfintei Treimi, de către preoţii bisericii, prin care se împărtăşeşte credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sau uşurării suferinţelor trupeşti, întărirea sufletească, recâştigerea nădejdii. Partea văzută constă în ungerea cu untdelemn sfinţit, după ce s-a invocat prin rugăciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfântului Duh asupra celui bolnav. Deoarece boala a venit în lume şi în viaţa noastră după căderea omului în păcat, Dumnezeu are grijă de noi şi ne dă mila şi harul Său. În Sfintele Evanghelii şi în toate rugăciunile (şapte la număr) din rânduiala Tainei maslului, Dumnezeu este invocat ca “doctor al sufletelor şi trupurilor noastre, a cărui milă este nemăsurată...”, iar după fiecare cântare a canonului, credincioşii cântă: ”Stăpâne, Hristoase, Milostive, miluieşte şi tămăduieşte pe robul (robii) Tău”. Însăşi cântarea îl arată pe Mântuitorul Hristos ca “Vindecătorul şi ajutătorul celor ce sunt în dureri”. De la Dumnezeu se cere :”tămăduirea nepunticiosului robului său...cel ce mult a greşit...”.
Scopul Tainei Sf. Maslu
Scopul imediat al Tainei este iertarea păcatelor şi alinarea suferinţelor bolnavului, pricinuite de păcate. “Vezi de acum să nu mai greşeşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău.”(Ioan 5, 14).
Şi chiar dacă bolnavul decedează, efectul tainei va fi asupra sufletului, care nu a căzut în deznădejde, şi aducând uşurare în clipa morţii;
Vor fi liniştiţi si apropiaţii bolanvului; iar la judecata de apoi fiecare îşi va lua plata după faptele sale (Matei 25, 37-40)
Trebuie să participăm la Taina Sfântului Maslu chiar dacă suntem sănătoşi?
La această întrebare există un singur răspuns: DA.
Chiar dacă nu suntem bolnavi fizic, asta nu înseamnă că nu avem nevoie de vindecare sufletească. Oricum am încerca să punem problema, participarea la această slujbă este oricând benefică şi constituie din anumite puncte de vedere o necesitate a vieţii creştinilor.
Maslul Catolic
Biserica romano-catolică a socotit taina maslului o ceremonie administrată celor aproape de moarte, numai pentru întărirea sufletului in momente de agonie. De aici şi denumirea de “extrema unctio”, adică ungerea cea mai de pe urmă, dată acestei taine.
Dar Sfântul Iacov vorbeşte despre bolnavi în general şi nu despre cei grav bolnavi, arătând că maslul nu este săvârşit în vederea sfârşitului apropiat, ci pentru vindecarea bolnavului: ”Si rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica” (Iacov5, 15), de aceea este nevoie de spovedanie şi de Sfânta Împărtăşanie: ”Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54 şi 58).
Iar din punct de vedere psihologic, taina sfântului maslu, administrându-se numai celor greu bolnavi şi ştiindu-se că ea este o pregătire pentru moarte, în loc să liniştească şi să întărească, mai mult îi tulbură pe cei bolnavi.
Modelul vindecării în Ortodoxie
–Modelul vindecării în Ortodoxie îl constituie Mântuitorul Iisus Hristos. Vindecările săvârşite de fiul lui Dumnezeu cuprindeau trei elemente fundamentele:
1.VOINŢA CELUI SUFERIND DE A SE VINDECA
2.CREDINTA FERMA CA IISUS POATE FACE ACEST LUCRU (MÂNTUITORUL NU-I CEREA CREDINTA PENTRU CA AR FI AVUT NEVOIE DE EA, CI PENTRU A-L PUNE ÎN LEGĂTURĂ AUTENTICĂ CU DUMNEZEU PRIN CREDINŢĂ)
3. IERTAREA PACATELOR- CONDIŢIA ADEVĂRATEI VINDECĂRI SUFLETEŞTI ŞI TRUPEŞTI.
Practici gresite legate de Taina Sf. Maslu
•Deschiderea Evangheliei;
•Miruitul hainelor;
•Rugacinuea pentru animale;
•Pomenirea mortilor;
•Necitirea formulei « Pãrinte Sfinte, ....” de 7 ori;
•Combinarea cu rug. pentru ploaie prin excluderea celor 7 rug. ale tainei( folosirea expresiei Maslu pentru ploaie);
•Necitirea ultimii rugaciuni sau inlocuirea ei cu diferite rugaciuni.
•Exagerarea savarsirii Sf. Maslu de obste.
•Folosirea de mai multe ori a uleiului.
Cuvânt rostit de Pr. Șoptică Ciprian la sedinșa lunară a preoților din protopopiatul Dorohoi .( ian. 2012)
