“......vremea despărţirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.”
Plecarea dintre noi a roabei lui Dumnezeu Alexandra ne duce cu gandul la ceea ce s-a intamplat cu familia lui Iair (Luca 8,41). La casa sa s-a adunat multa lume care se tanguia si plangea. Vazand nemarginita durere a mamei fetitei, vazand intristarea nemangaiatului ei tata a zis Mantuitorul “Nu plangeti; caci n-a murit ci doarme.... Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!”
Suntem si noi strabatuti de aceeasi durere ca cei adunati in casa lui Iair, vedem cu ochii dupa cuvantul lui David ca „.....Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.” si intr-adevar un “ vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.” (Ps.102,15) lasand in urma pe parinti toata viata in durere.
E trist sa se stinga omul in primavara vietii pentru ca nu primavara este randuita pentru vestejirea florilor ci toamna. Am vrea sa-i putem zice si noi ca si Iisus „Copila scoala-te !..” . Am vrea sa aducem parintilor, familiei, prietenilor, cunoscutilor ei aceasta nemarginita bucurie..... dar nu ne este dat noua sa putem face aceasta. Nu ne este dat nici macar sa zicem parintilor „Nu plangeti !” ..... lacrimile lor sunt prea amare ca sa le putem sterge prin cuvinte conventionale de mangaiere.
Ei nu vor uita niciodata ca au strans-o la pieptul lor, ca i-au dat o educatie aleasa si se bucurau ori de cate ori aveau prilejul sa constate ca fetita lor invata o poezie facea un desen...... Nu si-au inchipuit niciodata ca bucuria lor se va sfarsi asa repede inecata in atatea lacrimi.
A fost o copila buna si ascultatoare, mandria parintilor si a familiei, a fost o luptatoare ca ne-a invatat pe noi o lectie de viata. Ne gandim la trecut dar ea va fi mereu prezenta in gandul nostru. Alexandra nu a murit ci doarme. Pe ea a ales-o Dumnezeu ma devreme decat pe noi pentru a o aseza mai repede in ceata sfintilor Sai unde nu este durere, nici intristare nici suspin ci viata de veci. S-a vestejit o floare pe campia pamanteasca pentru a inflori o floare mai mandra si mai frumoasa pe campia cea pururea verde a vietii vesnice.
Moartea nu este ultima instanta, ci e de fapt o trecere la alta viata. Daca viata aceasta este imperfecta , ea isi cere moartea tocmai ca prin acesta sa ajunga la adevarata valoare a vietii. Numai gustand din aceasta viata imperfecta ne dam seama de adevarata valoare a vietii vesnice ( I Cor. 15,42 ) „Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune..”
Cel ce nu a varsat lacrimi de durere nu stie cu adevarat ce este bucuria si fericirea, cel ce in viata nu a simtit frigul si gerul nu isi da seama deplin de roadele binecuvantate ale soarelui calduros de vara, cel ce in viata sa nu s-a incordat trupul in munca prin truda si sudoare nu va sti nicidata ce este odihna. Daca nu am trece prin moarte, cum am putea ajunge la adevarata viata si sa ne dam seamama de valoarea ei?
Iisus a zis : “Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.”(Matei 19,14).
“În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.( Matei 18,1-5)
Noi stim cu siguranta ca iubita noastra Alexandra are deja locul pregatit in Impratia Lui; ......... Dumnezeu sa o odihneasca cu dreptii in vesnica lui Imparatie. Amin
cuvant la despartirea de Alexandra Groza 10/09/2012
